Noaptea... Cand luna-i plina-afara Si liliecii zboara, Eu stau, te-astept pe tine... Poate... De undeva apare Speranta asa-i de mare, Dar nu mai pot, ma doare... Stau demult, mai mult nu stau, Ce am vrut mai mult, nu vreau, Numai tu si eu in lume Ne-intelegem de minune. Tie-ti pare-mi pare ca Ca toti la deal se luneca, Dar tot se vede de departe Ce-I al meu e pus deoparte. Fara ca sa ma pornesc Fac un pas dar ma opresc, Singur nu stiu ce-i cu mine, De ma gandesc numai la tine. Dar cred ca inaintea mea, De Dumnezeu care nu se teme O dov'dit altcineva Cu-un ceas de vreme mai devreme. Cat de tare-as vrea si vreu Sa te pot vedea amu, Cred ca eu n-as mai fi eu, Si nici tu n-ai mai fi tu. As zbura de bucurie, Sus in cer si m-as intoarce Inapoi cu stele-o mie Pentru tine ce n-as face? Cine-ar fi in locul meu Sa te-astepte? Numai eu! Dar in locul tau nu vine Cine? Numai tu cu tine! De-as avea ca in povesti, Tot ti-as da! De vrei, mai cere-ti. Numai nu uita sa cantaresti Ce-ti dau, dar ia ce meriti! Obositi cum sunt te cata Ochii tai umflati ca mingea, Si m-as duce-amu, dar daca Tu vii... si eu nu-s aicea. Uite, de-acum dimineata Lumineaza imprejurul, Si nici luna nu se vede, S-a intors si ea cu... fata.