Creste, si infloreste, Si-mbatraneste Copacul Vietii, Dar eu stau prin crengi ascuns Rece, prin mine trece, Cand vad cum Timpul, Reteaza cate-o creanga. Eu ma ridic mai sus... Poate la jumatate, Ori mai deasupra, Ori mai dedesupt ma aflu, Oricum, sunt fericit! Dar Timpul, El, pur si simplu, Nici nu ma-ntreaba: Am eu treaba, am dovedit ceva, ori n-am dovedit! R.: Se scutura florile, cad frunzele, una cate una. Dar printre frunze, cu cat mai multe cad, Cu-atat mai clar se vede luna. In sus si numa-n sus, Plus-minus, minus-plus - Cand altii, cred in astre. Noi, restul, spunem ca, Traim azi prima zi, Din restul Vietii noastre.